Relația părinți-adolescenți în perioada de autoizolare. 6 sfaturi aprobate de fiica mea de 15 ani

Hai să ne întoarcem puțin în timp, mai exact să ne amintim perioada în care noi eram în locul copiilor noștri. La fel ca acum, socializarea era una din cele mai importante activități. Reprezenta motivul pentru care ne făcea plăcere să mergem la școală fiindcă cel mai așteptat eveniment al zilei era întâlnirea cu prietenii. Acum gândiți-vă că, dintr-o dată, școala se închide. Toate râsetele, glumele și șoaptele de pe holurile liceului dispar, rămân doar lecțiile și temele online. Și, în plus, trebuie să stați închiși în casă cu părinții și poate chiar și cu bunicii. Nu cred că era exact ceea ce vă doreați.

La fel gândesc și copiii voștri/noștri acum. Nu pot petrece primăvara cum și-ar fi dorit, nu pot merge la cinema sau la teatru, nu pot să se plimbe în parc sau pe bicicleta, nu mai pot să meargă la repetițiile unde își practicau hobby-urile iubite, ori să participe la concursurile pentru care s-au pregătit luni sau ani întregi. Nu mai au acces la aproape nicio activitate care, până acum, făcea parte din rutina mult îndrăgita. Ba chiar și evenimente care au loc o dată în viață cum ar fi balurile de absolvire, majoratele, le sunt răpite. Și nu au nicio idee când se va termina această perioadă dificilă, sperând să nu le fie furată și vara.

Așa că, nu e momentul să le oferim motive suplimentare să afirme că nu pot sta cu părintii în casă 24/7. Trebuie să le arătăm înțelegere, chiar dacă și noi avem griji, necazuri sau neplăceri.

* Recunoașteți că le este greu și consolați-i. Astfel, vor vedea că ați priceput prin ce tumult de sentimente covârșitoare trec: tristețe, furie, frustrare, plictiseală, dezamăgire, anxietate.

* Admiteți totodată că există și părți bune în această situație. Adolescenții nu se vor adânci în supărare pentru mult timp, căci prin această izolare impusă e foarte posibil să fi scăpat și de unele disconforturi, întâlniri zilnice cu persoane pe care nu le agreează, atribuții și sarcini complicate. E bine să vedem și partea plină a paharului. Dacă ei nu o zăresc, ajutați-i, iar așa vor vedea că îi cunoașteți.

* Explicați-le cât puteți de clar ce se întâmplă acum în lume. Incertitudinea și confuzia îi sperie. Chiar dacă nici noi nu știm exact ce va urma, îi ajută să creadă că situația este relativ sub control, și că, dacă vor respecta regulile impuse, nu au de ce să se teamă. Dar asigurați-vă că aveți informații corecte, obținute din surse sigure!

* Înțelegeți că prin rețelele de socializare au contact cu prietenii apropiați de care le este dor. Nu spun să retrageți limitele legate de timpul petrecut în fața ecranelor, dar fiți mai înțelegători. E singura modalitate prin care păstrează legătura cu ceilalți amici.

* Nu vă așteptați să stea non stop cu membrii familiei. E normal să petreacă timp singuri, așa cum se întâmplă înainte de apariția pandemiei. Lăsați-i să înțeleagă că se pot alătura oricând familiei, dar lipsa prezenței lor nu e considerată o jignire.

* Luați-le în considerare părerile. E necesar un program nou, adaptat la situația neprevazută, așa că întrebați-i și pe ei ce ar dori să facă, ce și-au propus pentru perioada de stat acasă și chiar în ce mod ar putea să vă ajute. Sigur vor veni cu idei la care nu v-ați gândit și vor ajunge să vă ușureze munca.

Până la urmă, adolescenții sunt cei care se adaptează cel mai rapid și ajung să se simtă bine în orice împrejurare. Anii aceștia, știți foarte bine, că zboară mult prea repede. Așa că ajutați-i să profite de ei cât de mult se poate, căci amintirile de acum nu se șterg niciodată!

Dacă ai întrebări, nelămuriri sau ești interesat de ședințe de consiliere, nu ezita să mă contactezi.