Cele două lucruri pe care trebuie să le știi neapărat despre proteine

Atunci când vine vorba despre proteine, cei mai mulți dintre noi suntem, la fel cum se întâmplă în cazul majorității subiectelor ce țin de nutriția umană, destul de dezinformați. Mai exact, unii exagerează rolul și importanța proteinelor, consumând cantități exagerate de piept de pui sau suplimente proteice, în timp ce alții fie nu dau niciun fel de importanță acestui aspect, fie aleg să-și procure acest macronutrient din surse total neinspirate pentru sănătatea organismului lor.

De aceea, continuând seria de articole dedicate celor 3 macronutrienți, pe care am început-o de curând publicând un prim articol despre grăsimi, voi prezenta astăzi cele 2 lucruri pe care este bine să le cunoască despre proteine toate persoanele preocupate de propria sănătate. Iar aceste aspecte reprezintă, de fapt, ceea ce trebuie să știm despre cantitatea și calitatea proteinelor. În acest scop, voi răspunde la 2 întrebări esențiale, dezbătând astfel, pe scurt, mituri, prejudecăți, greșeli și adevăruri științifice legate de acest succes. Să o luăm, așadar, pe rând.

Cât de importante sunt proteinele și cât de multe este bine să consumăm?

Proteinele sunt esențiale, dar nu reprezintă cel mai important macronutrient. Deși foarte multă vreme s-a considerat că proteinele, așa cum le arată și numele (“proteus” înseamnă în greaca veche “de primă împortanță”), prezintă o însemnătate mult mai mare decât grăsimile și carbohidrații, fiind practic imposibil să consumi prea multe proteine, astăzi știința ne atrage atenția că un exces de proteine este dăunător sănătății. Astfel, printre alte posibile consecințe, o alimentație prea bogată în proteine poate mări riscul apariției cancerului; de asemenea, rinichi pot fi serios afectați din cauza reziduurilor de nitrogen care se formează din metabolizarea excesului de proteine.

Pe de altă parte, un aport prea mic de proteine este, de asemenea, foarte periculos, acestea având un rol crucial, structural, în refacerea și construcția celulelor, țesuturilor și organelor. De asemenea, proteinele au un rol important în producerea unor hormoni, în transportul anumitor nutrienți sau în sinteza anticorpilor și a enzimelor.

Un alt lucru foarte important și interesant de cunoscut este faptul că, spre deosebire de grăsimi și de carbohidrați, proteinele nu pot constitui surse directe de energie pentru organism.

În concluzie, atât excesul, cât și deficitul de proteine sunt dăunătoare. Dar care este, atunci, cantitatea optimă pe care este indicat să o consumăm? Ei, bine, în general, aportul de proteine trebuie să reprezintă 15-20% din cantitatea totală de kcalorii. Așadar, dacă ne referim la un aport mediu necesar de 2000 de kcalorii și dacă ținem cont că un gram de proteine reprezintă 4 kcalorii, înseamnă că este indicat să se consume între 75 și 100 de grame de proteine zilnic.

De unde ne luăm proteinele? Care sunt criteriile după care ne alegem sursele?

Este adevărat că, teoretic, există proteine în aproape toate alimentele. Cu toate acestea, este foarte important de știut că nu toate proteinele sunt născute egale. De fapt, între acestea pot exista diferențe uriașe, din mai multe puncte de vedere.

Astfel, încep prin a spune că nu toată proteina aflată în alimente este completă. Ce înseamnă acest lucru? Pentru a înțelege exact despre ce este vorba, trebuie să amintim că proteinele sunt molecule formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi, mulți dintre aceștia putând fi sintetizați de către organism. Cu toate acestea, 9 dintre aminoacizi nu pot fi procurați pe această cale, fiind nevoie să fie furnizați din alimentație (de aceea, aceștia se numesc aminoacizi esențiali). În general, sursele de proteină completă, conținând toți cei 9 aminoacizi esențiali, sunt cele de origine animală. Proteinele aflate în plante sunt de cele mai multe ori incomplete; cu toate acestea, există și alimente de origine vegetală care conțin aminoacizi esențiali, cum ar fi quinoa, cânepa, soia, chia, leguminoase.

Deși consider că proteina de origine vegetală poate aduce valoare în alimentația noastră, nu pot recomanda nimănui să se bazeze exclusiv și nici măcar în mare parte pe proteine provenite din plante.

În primul rând, proteina de origine vegetală este, în general, mai puțin biodisponibilă decât cea de origine animală, adică, mai exact, organismul absoarbe și folosește efectiv o parte mult mai mică din cantitatea consumată decât în cazul proteinei de origine animală.

În al doilea rând, o altă problemă serioasă care apare în cazul consumului masiv de proteine vegetale este faptul că o parte dintre acestea pot fi „nerecomandate”organismului uman. Iar aici este evident că prima proteină dăunătoare organismului pe care trebuie să o amintesc este glutenul. Așa cum am arătat și într-un alt articol, citând studii științifice de ultimă oră, glutenul are efect inflamator, acesta fiind general și nu izolat, precum se credea în trecut. Iar acest lucru este deosebit de grav din cauza faptului că inflamația este numitorul comun al tuturor bolilor cronice care fac ravagii în zilele noastre, cum ar fi cancerul, diabetul, poliartrita, Alzheimer, Parkinson și  multe alte afecțiuni. În afară de gluten, cerealele și pseudo-cerealele conțin și o serie de alte proteine cu efect alergen și inflamator.

De asemenea, o alta proteină vegetală toxică organismului uman îl reprezintă lectinele, acestea aflându-se în componența leguminoaselor (fasole, linte, năut, arahide, soia), dar și a altor tipuri de plante. În privința acestora, trebuie acordată o atenție sporită modului de preparare, o parte dintre aceste lectine fiind neutralizate prin înmuiere, germinare și gătire, de preferat în oala sub presiune.

Deși recomand evitarea produselor ce conțin proteinele amintite, nu consider că sursele proteice vegetale sunt lipsite de aport nutrițional. Astfel, proteinele cum ar fi cele conținute din cânepă sau mazăre sunt benefice și folositoare în special pentru suplimentare.

În ceea ce privește proteinele conținute în alimentele de origine animală, aș dori să atrag atenția asupra uneia dintre ele, care poate fi problematică pentru multe persoane. Este vorba de caseina din lapte și din produsele lactate, care poate declanșa alergii și alte probleme de sănătate. În rest, sursele de proteină animală sunt de preferat, acestea conținând toți cei 9 aminoacizi esențiali, care se află în proporția corectă și folositoare organismului uman (acesta este un aspect foarte important, care face ca proteina completă animală să fie superioară proteinei complete vegetale). De asemenea, proteina de origine animală are biodisponibilitate mult mai mare, aceasta fiind foarte ușor și eficient asimilată de organism.

Așadar, cele mai bune surse de proteină sunt carnea, peștele, fructele de mare și ouăle. Despre sursele recomandate de procurare ale acestora, intr-un alt articol.

Te invit să urmărești îndeaproape articolele viitoare, în care voi dezvălui cele mai interesante, noi și folositoare informații cu privire la sănătate și nu numai. Iar pentru a fi sigur că nu pierzi următoarele noastre postări, te poți abona la newletter-ul meu periodic completând formularul de mai jos. De asemenea, te rog să comentezi, să propui subiecte sau să adresezi întrebările care te frământă. Promit că voi ține cont de părerile tale și că voi răspunde tuturor.

[mailpoet_form id=”1″]